Va spuneam in episoadele anterioare ca, in urma cu cativa ani, nu gasisem Cuba ca fiind cel mai lejer loc pentru calatorit. De atunci lucrurile s-au schimbat, insa asta nu inseamna ca acum poti intra, pur si simplu, intr-o alimentara si sa-ti cumperi orice ai nevoie. Restaurantele sufera din cauza accesului limitat la ingrediente, ceea ce face ca mancarea gatita sa para uneori lipsita de aroma.
Bucataria cubaneza nu imi lasase o impresie senzationala in calatoria precedenta. Imi amintesc de platourile cu orez, fasole neagra, boniato (cartof dulce) si adidasi de porc, apetisante doar in masura in care eram serios infometat. Uneori serveam cate un peste file, dar pentru ca acesta urma sa fie achizitionat de pe piata neagra, eram nevoit sa-l comand gazdei mele cu o zi inainte de a-l servi.
Asa se face ca in recenta calatorie pe care am facut-o in Cuba, am plecat de acasa pregatit pentru momente (culinare) negre. Am indesat in rucsac cateva cutii de paste Barilla, conserve de ton, parmezan, ba chiar si niste sos de rosii. Voiam sa ma asigur ca pe durata celor 2 saptamani ale calatoriei voi avea parte de macar cateva mese bune. Ei bine, odata ajuns acolo, am avut surpriza sa gasesc in alimentare cam toate ingredientele pentru o masa buna, inclusiv pastele Barilla! (asta s-a intamplat doar in Vinales, cam singura de acolo). Rafturile alimentarelor aveau o gama restransa de produse (cu rom erau bine aprovizionati peste tot), iar apa plata (foarte scumpa, de altfel) lipsea uneori si ea. Acuma, parmezan nu am vazut, insa am gasit o branza de vaca gustoasa, asemanatoare cu cea romaneasca, pe care o puteti folosi in caz de forta majora. Asa ca nu e musai sa iti iei cu tine caserola de telemea de Sibiu atunci cand impachetezi bagajele pentru Cuba!
Dar, ce vreau sa va spun legat de pastele astea aduse de mine de acasa si pe care le-am gatit pe unde am stat, este ca au inlesnit crearea unor amintiri placute, prin prisma interactiunii pe care am avut-o, astfel, cu gazdele mele; acestea mi-au pus la dispozitie spatiul lor de bucatarit, ustensilele necesare, ingrediente (putine) pe care le aveau, dar mai ales implicarea lor. Parca aud si acum glasul ‘mamei’ cubaneze din Havana care ma sfatuia sa las usturoiul la prajit mai mult, in timp ce copii ei miroseau curiosi plicurile de cimbru si oregano pe care le adusesem). In mod cert a fost o experienta faina, care ne-a adus impreuna si care m-a facut sa ma simt de-al locului.
Cat am sta in Havana, am incercat sa luam masa intr-unul din vestitele paladar (restaurant privat) San Cristobal (recent vizitat de Barack Obama), Los Nardos ori La Guarida, cu toate listate in topul Tripadvisor. Nu am reusit insa, caci pentru a servi cina in respectivele restaurante ai nevoie sa faci o rezervare cu cateva zile in avans. Am gasit un alt paladar interesant, situat pe acoperisul unei cladiri din Habana Centro unde am servit tocana de homar, la vreo 17 CUC, preparat destul de bine de un bucatar-profesor de salsa.
In ultimii ani guvernul a dat mana libera intreprinzatorilor care doresc sa isi deschida propria afacere si ca urmare s-au deschis multe paladare.
In general, au mancare buna cu meniuri din bucataria locala si internationala, insa preturile sunt pentru turisti si prohibitive pentru localnici. Daca vei lua masa intr-un paladar, vei plati mai mult decat ai face-o acasa intr-un restaurant bun, fie ca este vorba despre paste, pizza, ciorbe sau specialitati cu peste. Sa nu ai insa multe asteptari, spre exemplu de la o friptura de vita, intrucat nu este specialitate cubaneza, asa ca mai bine incearca pestele sau homarii. Si apropo de homari, pe care i-am servit in dese randuri pe parcursul calatoriei, cea mai gustoasa enchalada de langosta am avut-o intr-o casa particular din Vinales, la doar 12 CUC.
In plus, in acelasi pret mai erau incluse o supa de platanos (ruda a bananei) la antreu si o budica gustoasa la desert. Aceasta e partea buna a lucrurilor atunci cand iti organizezi pranzul sau cina cu gazda casei particular, vei manca mai bine si mai mult decat intr-un paladar din oras, cel putin asta am experimentat pe parcursul calatoriei gastronomice cubaneze avute.
Cam peste tot unde am stat, gazdele au gatit bine si cu suflet. Traditionala ropa vieja, o mancare cu carne de vita maruntita gatita intr-un sos de rosii, ardei, ceapa, chimion (uneori alt ingredient, in functie de posibilitati), cu platanos si salata de rosii, castraveti sau varza langa. Adeseori se serveste cu orez prajit, yuca (leguma foarte asemanatoare cu cartoful, careia ii se mai spune si cartoful african), ori nelipsita fasole neagra. E musai sa o incerci cand te afli in Cuba.
Daca vrei sa mananci ceva pe graba, intra intr-unul din multele rapido, fast-food-ul cubanez ce serveste sandvisuri cu ou si sunca de porc, pizza de tot felul, ba chiar si spaghete. Il vei gasi destul de usor, iar preturile sunt foarte mici, undeva intre 10 si 20de pesos nacionales (CUP, nu CUC, atentie!), adica sub un euro. In plus, vei putea servi un suc cu aroma de fructe sau cafea la doar 2-3 CUP!
Colindand strazile oraselor vei putea gasi piete de fructe si legume sau vanzatori ambulanti cu mango, papaya, nuca de cocos, rosii, yuca ori boniato, pe care le poti procura la doar cativa CUP. Cat am stat in Havana, noi ne faceam aproape zilnic cumparaturile de fructe si legume pe strazile din imprejurimile blocului in care stateam. De cele mai multe ori, cand trecea prin zona, vanzatorul cu taraba mobila de prospetimi se facea auzit cu sunetul unui clopotel. Daca nu il gaseam, ne intrebam imediat vecinii pe unde l-au zarit ultima oara si ne indrumau incotro credeau ei ca se afla acesta. Dupa vreo doua sesiuni de shopping la Rodriguez al nostru din Havana, invatasem de la simpaticele pensionarele ce stateau cu noi la coada cum sa ne alegem un mango numai bun, nici prea verde, nici prea copt.
Cat despre baruri si cafenele unde sa bei un cuba libre, mojito ori un daiquiri, nu iti face griji, le vei gasi mai peste la fel de bine preparate. Cand esti in Havana, poti trece pe la faimoasele El Floridita sau Bodeguida del Medio, barurile preferate ale lui Hemingway din perioada in care acesta cauta inspiratie cu iz cubanez, ambele ticsite cu turisti. Acuma, daca vreti, totusi, sa va bucurati intr-un mod mai autentic de spectacolul starzii din Havana, in timp ce sorbiti dintr-un cocktail, eu zic sa incercati mai bine la El Dandy.
In Trinidad sunt, de asemenea, o multime de cafenele si de baruri interesante unde se canta live si se danseaza. Nu ai nevoie de o lista cu aceste locuri, le vei gasi cu usurinta, iar daca totusi nu reusesti, abordeaza un localnic cam asa: ‘Disculpa, dime por favor, donde esta la proxima fiesta?’ Pana la urma important este sa dai de cheful zilei, oriunde ar fi acesta, caci acolo va fi ambianta cea mai buna. Si nu uita de spectacolul muzical al strazilor!
As vrea sa mai mentionez despre doua aspecte importante care te pot ajuta la organizarea unei calatorii in Cuba.
Unul dintre ele este legat de valuta pe care sa o iei cu tine si despre ratele de schimb aferente pe care bancile cubaneze le ofera pentru valuta. Va spuneam in prima parte de ce ar fi bine sa nu mergi cu dolari la tine. Ia-ti cash in euro si, eventual, o carte de credit Visa, care are mult mai mare acoperire decat Mastercard. Ah, eu am preferat sa imi schimb banii imediat dupa sosire pe aeroporul Jose Martin din Havana, la o casa de schimb de la etajul cu plecari, mai putin aglomerata decat cele doua de la parter.
Retine ca in Cuba exista doua monede ce circula in paralel: CUP sau cubano peso nacional si CUC sau cubano convertible – moneda pentru turisti si pentru cubanezii ce doresc sa cumpere bunuri mai rare, gen un aparat de aer conditionat. Rata de schimb la sfarsit de aprilie 2017 era de 1,05 CUC pentru 1 EURO, iar 1 CUC echivala cu 24 CUP. Schimba si vreo 20-30 de CUC in CUP, pentru ca iti vor fi de folos cand iti cumperi fructe, pizza, sandvisuri, bilete de bus, sau cand vei plati o cursa cu un collectivo. Pentru celelalte produse si servicii poti folosi moneda turistica CUC.
Alt aspect important pe care trebuie sa il iei in calcul inainte de plecare este legat de serviciile de internet pe care le poti gasi la fata locului.
Acestea sunt limitate si de proasta calitate, asa ca nu te baza pe culegerea de informatii de pe google cat timp esti in Cuba, cu atat mai putin ca sa iti gasesti o adresa pe google maps (aceasta aplicatie nu functioneaza acolo). Asigura-te ca ti le iei de acasa si ca iti descarci pe telefon aplicatiile Maps2go si Cuba maps offline. Pe mine m-au ajutat sa ma orientez si sa pot gasi restaurante sau obiective turistice. Pentru a accesa internetul, achizitioneaza o cartela TECSA cu internet inclus pe care o poti folosi intr-una din locatiile cu wifi din parcurile sau piatetele oraselor. Costa 1,5 CUC pentru o ora sau 7,5 CUC pentru 5 ore si o poti achizitiona de la unul din ghiseurile unicului operator de internet, TECSA.
In rest, am sa va mai sfatuiesc doar sa plecati cu bagajul de cunostinte de spaniola si de salsa cat mai bine facute, pentru ca ele pot face diferenta intre o calatorie oarecare si una autentica, con amor, asa cum este, de altfel, ambianta obisnuita in randul cubanezilor. Depinde de tine ce fel de asteptari ai de la o astfel de experienta si de felul in care o vei aborda. Hai, salud y un abrazo!
**
Text si fotografii de Ovidiu Balaj
**
Ovidiu Balaj a calatorit in peste 60 de tari de unde a adunat povesti si sfaturi de calatorit pe care le prezinta pe blogul sau – Garlic Trail. Pe Ovidiu il mai poti urmari pe Facebook si pe Instagram.
**
Iti recomandam sa citesti si:
- Stone Town, sufletul Zanzibarului (Ovidiu Balaj, GarlicTrail)
- Ce e bine să știi dacă ajungi în Padang, Sumatra (Raul Baldean, PlecatiDeparte)
- Myanmar – o tara demna de povestit (Sori Tigaeru, HaicuSori)
- Tasmania, I’ll be back (Oana Iancu, Triptil)
- La pas prin Tbilisi, inima Georgiei (Marius Pop, SaCalatorim)
- Lipa-lipa prin Laos, (Simona Stanescu, Lipa-lipa)
