Din pacate, excursia din Tasmania sta sub semnul frustrarii, pentru ca asa se intampla cand ai multe de vazut si putin timp la dispozitie, cum a fost cazul meu. Asa ca, spre rusinea mea, am stat in Tasmania doar 4 zile si, ce e si mai grav, nici macar pe alea nu le-am exploatat la maxim. Asta ca sa nu mai spun ca in pregatirile mele pentru excursia din Australia, n-am luat in calcul vremea din Tasmania care, fiind intr-o zona muntoasa, are temperaturi destul de scazute. Mai exact, verile, adica lunile decembrie- februarie, temperaturi maxime ajung la 20 °C in vreme ce iernile temperaturile nu depasesc 10 grade. Pe scurt, erau vreo 15 grade in octombrie, iar eu aveam doar haine subtiri, de vara!
Cat despre trasee, aveam doua variante: sa fac un maraton infernal in care sa bifez pe fast-forward tot ce apucam, sau sa ma relaxez, sa ma concentrez pe una, maxim doua obiective si sa enjoy viata de aussie.
Am cantarit bine optiunile si mi-am dat seama ca prima era sinucidere curata. Doar vorbim de un arhipelag de peste 300 de insule, care ocupa o suprafata de 68,401 km2, iar eu, cu toate ca am carnet de conducere, nu stiu sa conduc si chiar daca as stii nu m-as aventura s-o fac cu volanul pe partea dreapta, caci astfel se conduce in toata Australia. Al doilea impediment – banii, caci o excursie organizata de o zi costa pe putin 100 de dolari australieni, fara sa punem la socoteala cazarea si masa din zona respectiva. Apropo, taxele de intrare in Parcurile Nationale sunt foarte mari, asa ca daca intentionezi sa vizitezi mai multe, poate e bine sa achitionezi un Holiday Pass, de $60.00/masina pentru 8 saptamani, sau $30.00/persoana.
Asa ca m-am sfatuit cu gazda mea din Hobart (couchsurfingul sa traiasca!) si am zis sa vizitez pe indelete capitala si sa dau o tura pana in Wineglass Bay din Freycinet National Park, ceea ce am si facut.
A doua zi, caci prima trecuse deja cu pregatiri si stat la povesti, am vizitat centrul capitalei, unde, comparativ cu zgomotosul Sydney, domnea o liniste aproape mormantala. Hobart este al doilea oras ca vechime dupa Syndey si, spre deosebire de hatisul de zgarie nori de acolo, aici vei intalni doar case din lemn, zugravite in culori de bomboane fondante.
M-am plimbat prin portul cochet, prin cartierul Battery Point, si am fost la Centrul de Turism unde am cumparat excursia pentru a doua zi. Spre finalul zilei am stat vreo ora pe o banca contempland muntele Wellington.
Cea de-a 3-a zi a trecut atat de rapid incat n-am apucat sa ma dezmeticesc decat de-abia spre seara, cand, la o sticla de vin tasmanian (o nebunie!), am povestit gazdei mele, in linii mari, excursia.
Pe scurt, ne-am urcat intr-un microbuz, vreo 10 persoane si, dupa aproximativ 3 ore in care am numarat atatat nuante de verde ca le-am pierdut sirul, am ajuns la Wineglass Bay. Am facut o scurta oprire la Spike Bridge, un pod construit de detinuti, care nu mi s-a parut atat de impresionant. Dupa inca vreo 50 de kilometri, microbozul s-a oprit, dar noi am continuat, pe jos, printr-un peisaj salbatic dar incantator, vreo ora, pana sus, in varful unui deal de unde puteai cuprinde cu privirea intreg golful WINEGLASS BAY.
De aici ne-am imparit in doua tabere – unii au coborat pana pe plaja Wineglass, o minune cu nisip alb si ape cristaline, iar altii s-au dus spre Honeymoon Bay si Sleepy Bay, care culmina cu o vizita la farul de la Cape Tourville. Eu si cu inca doua turiste (le-am uitat nationalitatea), ne-am incapatanat sa le facem pe amandoua, cu toate ca soferul ne-a avertizat ca nu e timp.
Am inceput cu plaja, unde am fost intampinate de niste canguri flamanzi, care incercau sa vada daca avem ceva pentru ei in ruscac. Era atat de bine pe aceasta plaja incat nici nu ne-am dat seama cat de repede a trecut timpul si ca sansele noastre de a vedea si farul sunt acum egale cu zero.
A patra zi, cu o zi inainte de plecare, am rezervat-o unui muzeu unic pe care nu trebuie sa-l ratati daca veti ajunge vreodata pe acolo. Este vorba de MONA, Museum of Old and New Art, un muzeu original, atat ca si concept cat si ca amplasare- cladirea muzeului are trei niveluri in subsol, sapate intr-o faleza stancoasa, fiind suspendata undeva deasupra nivelului mari.
Daca ajungi in Tasmania, rezerva-ti pe putin o saptamana si in afara celor recomandate mai sus, pune pe lista o plimbare cu masina prin Valea Huon, un tur cu masina prin padurile subtropicale din Parcul National Freycinet, Muntii Cradle cu Lacul Dove si, de ce nu, o vizita in inchisoarea Port Arthur, unde se organizeaza niste tururi-fantoma, noaptea, la lumina felinarelor.
Cum ajungi in Tasmania?
Tasmania se afla la 320 de kilometri de Australia asa ca, pana se va inventa teleportarea, ai doua variante: pe calea aerului, din majoritatea oraselor mari din Australia, sau pe calea apelor. Daca optezi pentru prima duntre ele, vei ateriza pe unul din cele doua aerporturi ale insulei: Hobart sau Launceston. De exemplu, din Sydney pana in Hobart vei zbura cam o ora si poti alege intre 4 companii: Virgin Australia, Quantas sau lowcosturile Tiger Airways sau Jet Australia. Eu am optat pentru lowcost, Tiger Airways, dar biletul mi s-a parut destul de scump, avand in vedere ca l-am cumparat cu cateva luni inainte, si tot a costat 300 de dolari australieni.
Daca vii cu ferryboatul poti lua in calcul pana la 10 ore si e cam la fel de scump ca avionul.
Una peste alta, data aveti vreodata sansa sa ajungeti prin Tasmania, nu procedati ca mine! Planuiti totul din timp si luati in calcul toate aspectele.
Eu mi-am propus sa ma intorc cat de curand, iar daca stelele se vor alinia, poate data viitoare intalnesc si un diavol tasmanian.
Oana Iancu
CV-ul de calator include Argentina, Australia & Tasmania, Austria, Belgia, Bolivia, Bulgaria, Cambodia, Chile, Costa Rica, Cehia, Danemarca, Anglia, Franta, Georgia, Germania, Grecia, Ungaria, Indonezia, Irlanda, Israel, Italia, Japonia, Laos, Malaezia, Maroc, Mexic, Olanda, Norvegia, Peru, Portugalia, Singapore, Spania, Suedia, Tanzania & Zanzibar, Thailanda, Turcia, Uruguay, Kenya, Vietnam, SUA.
Povestile mele le gasiti pe www.triptil.ro
**
Iti recomandam sa citesti si:
- Stone Town, sufletul Zanzibarului (Ovidiu Balaj, GarlicTrail)
- Ce e bine să știi dacă ajungi în Padang, Sumatra (Raul Baldean, PlecatiDeparte)
- Myanmar – o tara demna de povestit (Sori Tigaeru, HaicuSori)
Lasă un răspuns