Recent m-am intors dintr-o calatorie de 2 saptamani in Cuba in timpul careia am experimentat cam ceea ce te asteapta daca lasi confortul unui all-inclusive din Varadero sau Cayo Coco.
Cuba este una dintre acele destinatii care se afla pe lista multor calatori, insa, din anumite motive, putini dintre ei ajung acolo. Pentru mine a fost a doua oara in ultimii 6 ani astfel ca am putut percepe in mod pertinent schimbarile despre care probabil ca auzi atunci cand vine vorba despre perla Caraibelor.
Recunosc ca eram unul dintre aceia care, intr-un mod oarecum arogant, dorea sa (re)viziteze tara asta inaintea presupusei sale tranformari odata cu ‘invazia americana’ ce se preconiza sa aiba loc dupa imbunatatirea din ultimii ani a relatiilor dintre socialisti si imperialisti, de cand Cuba este condusa de fratele lui Fidel, Raul Castro.
Aproape ca imi imaginam hoarde de turisti cu palarii din paie ce pufaie tacticos din trabucurile locale pe terasa unui Starbucks sau a unui Mc Donalds. In realitate, insa, lucrurile au stat altfel.
Imi amintesc cu nostalgie de vremurile in care la ceas de seara in cantinele locale nu mai gaseam decat pui cu orez, in ciuda meniurilor ce prezentau o lista lunga de mancaruri. Havana era plina cu ’jinteros’ care incercau cu disperare sa ia de pe mine cativa dolari, fie ca era vorba despre trabucuri, picturi sau bilete la un spectacol Buena Vista Social Club. Impresionantele cladiri coloniale din centrul vechi erau in majoritatea lor intr-un stadiu avansat de degradare, aproape de colaps. Pe strazile oraselor observam masinile clasice americane mai mult pe butuci decat in miscare, iar cele noi aproape ca nu existau. Puteam traversa lejer o strada fara sa fiu nevoit sa ma asigur, intrucat un Chevrolet din anii ‘50 era suficient de galagios incat sa il fi auzit din departare. Iar cand intram intr-un club de salsa ma simteam precum un rock star, caci asa se uita la mine lumea ce parca nu mai vazuse vreodata un gringo (termen utilizat de catre cubanezi si mexicani pentru americani, pe care insa tind sa il generalizeze cand vine vorba de vestici).
In ultimii ani Havana Vieja, listata de altfel in patrimoniul UNESCO, s-a aflat intr-un serios proces de restaurare iar cladirile in stil colonial construite pe vremea spaniolilor sunt acum stralucitoare, probabil cum erau demult in vremurile glorioase ale orasului. In incinta cladirilor coloniale cu arhitectura baroca, neo-clasica sau art nouveau s-au deschis noi hoteluri boutique. In urma cu cativa ani, daca voiai sa iti rezervi o camera la unul dintre putinele hoteluri ale capitalei, trebuia sa o faci chiar si cu un an de zile in avans; astazi ai nevoie doar…de cateva luni. Si asta pentru ca numarul celor care viziteaza Cuba este tot mai mare. Noroc cu abundenta de casa particulares (un fel de pensiuni in care proprietarii isi inchireaza una sau mai multe camere in regim hotelier) unde poti gasi o camera cu paturi confortabile si aer conditionat la preturi decente. Si le gasesti cam peste tot.
Mare este si numarul americanilor ce ajung in Cuba in ziua de azi, desi in mod oficial acestora inca nu le este permisa intrarea in tara in scop turistic. Totusi, s-au gasit cateva variante de obtinere a vizei pentru ei astfel incat dolarii lor sa fie bineveniti. Asta nu impiedica bancile si casele de schimb valutar cubaneze sa taxeze fiecare dolar schimbat in pesos cu un comision de 10%. Ati inteles bine, nu va luati cu voi cash in dolari cand calatoriti in Cuba!
Strazile oraselor cubaneze sunt tot mai aglomerate nu doar cu masini clasice ce au urmat moda restaurarii cladirilor vechi, dar si cu automobile noi importate. Se circula tot mai mult, iar pe langa noile aparitii cu autobuze Yutong de la fratii comunisti chinezi, mai zaresti cate un Kia, Peugeot sau chiar Mercedes-Benz.
In ultimii ani s-a dezvoltat o categorie sociala de cubanezi care castiga mult peste salariul mediu a unui functionar sau doctor a carui venit nu trece de 40 de dolari pe luna. Cei mai multi dintre acestia fac parte din industria turismului si sunt proprietari de restaurante ori de casa particular sau de masini pe care le inchirieaza turistilor. Ajung sa castige intr-o zi si de cateva ori mai mult decat valoarea unui salariu mediu a unui cubanez de rand. Asa ca sa nu fi surprins daca chelnerul tau are si cunostiinte despre inginerie sau daca soferului taxi-ului este doctor. Fii deschis la conversatie cu localnicii ori de cate ori ai ocazia si vei ajunge sa cunosti mai multe despre viata lor.
Pentru a servi o masa buna in Cuba nu mai este nevoie sa iti comanzi pestele file cu o seara inainte gazdei tale din casa particular. In Havana, ca si in alte orase ale tarii, poti gasi aceste paladare (restaurante private) cu mancaruri locale si internationale bune, dupa ce in ultimii ani guvernul a permis liberilor intreprinzatori sa isi deschida propria afacere cu restaurant. Totusi, pentru a lua cina (destul de scumpa de altfel) in deja faimoasele San Cristobal Paladar (recent vizitat de catre Barack Obama), La Guarida sau Los Nardos vei avea de o rezervare facuta cu cel putin cateva zile in avans.
Pe strazile Havanei m-am putut plimba aproape nestingherit fara a fi acostat de ‘jinteros’ (termenul se refera la indivizi care te abordeaza pe strada si cauta se se imprieteneasca cu tine pentru a-ti vinde in mod ilicit diferite servicii de cazare sau masa si produse precum trabucuri sau picturi, ei fiind de fapt doar niste intermediari care is iau comisionul de la adevaratii vanzatori ai respectivelor produse sau servicii pe care le achizitionezi astfel). Acestia par sa nu mai fie la fel de insistenti ca altadata cand se agatau cu disperare sa imi vanda macar o cutie cu trabucuri. Apropo de ele, genul asta de cumparaturi nu recomand sa il faci pe strada, caci nu stii exact pe ce dai banii. In schimb, incearca sa vorbesti cu gazda casei in care stai; este foarte probabil ca aceasta sa aibe vreo cunostiinta care poate presta acelasi serviciu la domiciliu si unde poti negocia mai relaxat termenii afacerii.
Sa nu intelegeti ca tara asta se rezuma doar la Havana si la cateva plaje de la Marea Caraibelor. Mai sunt si alte locuri interesante precum Trinidad, Cienfuegos, Santa Clara sau Remedios (enumar doar din cele in care am ajuns eu) care m-au impresionat la fel de mult, in felul lor. Centrele istorice ale acestor orase s-au restaurat recent si arata foarte bine. Sunt zone pitoresti cu natura frumoasa si oameni prietenosi. Apoi satul Vinales din provincia Pinar del Rio, cunoscut pentru serenitatea oferita de relieful sau karstic cu mangote, pesteri, cascade si plantatii de tutun, exprima cel bine viata rurala cubaneza. Acesta, la fel ca si celelalte locuri de care aminteam, sunt tot mai vizitate de turisti si au ajuns sa fie aproape aglomerate.Totusi, reusesc cumva sa isi pastreze farmecul personal chiar daca se afla in bataia vantului turistic ce risca sa le stearga din autenticitate.
Mai este insa pana acolo, zic eu, indeosebi pentru ca adevarata ambianta a unei calatorii in Cuba este data de catre oamenii sai si de lectiile de abordare a vietii pe care ti le pot da, daca ii vei lasa.
In episodul urmator am sa va povestesc despre cum mai sta treaba cu transportul si cazarea in Cuba anului 2017.
Text si fotografii de Ovidiu Balaj
**
Ovidiu Balaj a calatorit in peste 60 de tari de unde a adunat povesti si sfaturi de calatorit pe care le prezinta pe blogul sau – Garlic Trail. Pe Ovidiu il mai poti urmari pe Facebook si pe Instagram.
**
Iti recomandam sa citesti si:
- Stone Town, sufletul Zanzibarului (Ovidiu Balaj, GarlicTrail)
- Ce e bine să știi dacă ajungi în Padang, Sumatra (Raul Baldean, PlecatiDeparte)
- Myanmar – o tara demna de povestit (Sori Tigaeru, HaicuSori)
- Tasmania, I’ll be back (Oana Iancu, Triptil)
- La pas prin Tbilisi, inima Georgiei (Marius Pop, SaCalatorim)
- Lipa-lipa prin Laos, (Simona Stanescu, Lipa-lipa)
Lasă un răspuns