Sa va spun sincer, Myanmar (sau fosta Burma) a fost tara despre care nu stiam mai nimic. Insa atunci cand am vazut, pentru prima oara, fotografiile cu peisajele din Bagan, cu femeile cu gatul lung, emblematicele gradini plutitoare, atelierele de tesaturi din fibra de lotus si nelipsitele tarabe cu mancare de pe strazile Yangonului, cautarile mele au inceput sa fie. Asa s-a facut ca am ajuns in sud-estul Asiei, direct in Myanmar, tara de unde nu te poti intoarce neschimbat. N-ai cum.
Bineinteles ca, inainte sa plec, m-am documentat. Mi-am facut temele. Stiam ca Myanmarul nu este o tara care sa fie inclusa in circuitul turistic asiatic, cel putin nu inca. Aveam la dispozitie un buget studentesc, caci asa-mi place mie sa calatoresc. Mi-am luat la intrebari prietenii care fusesera deja acolo si am intocmit o lista pe care am insirat cateva informatii care, mai tarziu, s-au dovedit a fi folositoare. Oricum, tot ce nu as fi putut eu intampina ca situatie, ar fi putut fi rezolvat foarte usor datorita spiritului prietenos de care myanmarezii au dat dovada.
Veti intreba, probabil, cum am ajuns acolo. Cu avionul, ar fi cel mai firesc raspuns, la o prima strigare. Asta daca vii pe calea aerului. Trebuie sa stiti insa ca, altfel, niciun mod de transport terestru nu conecteaza Myanmarul cu alte tari si nici nu poti calatori cu trenul sau motocicleta sau autobuzul, peste granitele tarii sau invers. Iar asta poate fi cam aiurea pentru un globetrotter, aflat, spre exemplu, intr-o tura de Asia. Solutiile ar fi doar cele cateva puncte de la granita cu Thailanda, care inca permit masinilor private sa treaca in Burma.
Eu mi-am petrecut cele doua saptamani in Myanmar in baza unui itinerariu gandit din punct de vedere fotografic. Asa ca, pentru inceput, nu puteam rata incursiunea pe lacul Inle. Si daca tot a venit vorba despre transport pana la lacul Inle (cea mai cunoscuta baza de acolo este satul Nyaung Swhe), variantele de deplasare din Yangon unde se afla aeroportul principal, sunt cam asa: iti poti inchiria masina sau poti merge cu transportul lor in comun, bus shuttle de noapte. In autobuzele in care, va spun de pe acum, aerul conditionat va fi dat la maxim. Ca si prin restaurante, de altfel, pentru ca asiaticii au o pasiune pentru A/C. Daca veti vizita tara, veti intelege si de ce. Acum, clima lor este cea mai foarte tropicala si e bine de mers acolo imediat dupa ce sezonul ploilor se termina. Inceputul lui Noiembrie m-a asteptat cu o vegetatie de-un verde pe care mi-ar fi greu acum sa-l descriu. Important e sa retineti ca mi-a luat maul.
Bine, deci am ajuns pe Inle. Ar fi si pacat sa nu inchiriati o barca si sa nu mergeti in vizita la atelierele si gradinile plutitoare. Nu am sa va zic mai multe, dar am sa va spun ca pentru a face asta, puteti negocia un pret, pe zi, pentru o barca care va costa in jur de 18 dolari. Dusk ‘till dawn, pentru ca rasaritul e musai de trait acolo, pe lac. Au hoteluri bunicele in Nyaung Swhe, iar costurile pentru o camera decenta sunt undeva pe la 50 de dolari. In 2 zile cred ca aveti timp sa vizitati, sa va plimbati prin pietele lor, exact atat cat sa va conectati la modul lor de viata. Unul modest si firesc.
Poate te vei mai intreba si de ce experiente culinare te poti bucura in Myanmar. Ei bine, eu am gasit-o, urmand sfaturile unui amic, pe Zizi, care avea un Paw Paw, o casa in care ziua tinea un restaurant, iar seara, la inchidere, redevenea locuinta. Intr-un fel, era ca un basm. O casa cu baldachin in mijlocul sufrageriei, care, peste zi, devenea sala restaurantului. Am intalnit-o intr-o duminica si m-am imprietenit cu ea. Mi-au placut foarte mult caldura cu care m-a primit, cat si povestea ei. O femeie care facuse acest restaurant impotriva taboorilor si a dificultatilor intalnite in acea comunitate. Dar ea a simtit ca poate sa-si depaseasca conditia si sa obtina mai mult de la viata. Iar putinul pe care l-a realizat este, pentru ea, universul ei, locul in care poate da ceva mai departe oamenilor care ii trec pragul. O astfel de experienta nu merita ratata, mai ales ca poti gati alaturi de Zizi!
Acum, haideti un pic si prin campia Baganului! Dar, pana sa ajungeti acolo, ar trebui sa va asigurati ca locul pe care l-ati ales pentru cazare, este chiar cel pe care l-ati selectat, probabil, de pe internet. Asa e, lucrurile sunt variabile in Myanmar. Cazarile si orele deloc fixe ale transportului in comun iti aduc aminte ca esti intr-o vacanta. Aveti acum sansa unei experiente care poate fi mai mult decat un concediu obisnuit. Du-te pana la hotel, lasa-ti bagajele si, pentru ca, odata ajuns in Myanmar, campia celor peste 2200 de stupe burmeze te va astepta sa o descoperi. Ca sa-i admiri, in lumina apusului, turlele templelor construite intre secolele 11 si 13, fugi si inchiriaza-ti un scuter (preturile sunt accesibile, cam 10 dolari pentru zi/lumina) si mergi spre un festival vizual de care, cu greu, te vei putea desparti!
Oh, sunt multe de facut in Myanmar. Atat de multe incat nici drumurile lungi dintre atractii nu mai sunt atat de deranjante. Apropo de drumuri lungi, faceti cumva sa aveti cu voi, mai mereu, apa potabila la pet. Din cate am inteles, apa lor de la robinet nu este potabila. Bine, acum nici cu berea myanmareza nu mi-e rusine! Iar mancarea,oh, mancarea asiatica ramane in topul preferintelor mele. Am gustat cu drag din salata lor de avocado si mixurile de chicken and spices, insotite de orezul gatit cu legume sau mai stiu ce alte inventii, care de care mai gustoase!
Drumul m-a dus mai departe spre Hpa-An, zona de dealuri, aflata la est de Yangon (capitala economica), in jos pe coasta. Acolo verdele dealurilor si al ierbii trona peste tot cat puteai cuprinde cu ochii. Musai de vizitat pesterile spirituale, nu inainte de a face o plimbare cu barca pe raul Thanlyin. Cazarea in zona se poate face la pensiuni sau hoteluri, iar preturile unei camere normale sunt in jur de 50-60 de dolari.
Pentru ca Myanmarul are deschidere la marea Andaman, am decis ca as putea sa ma rasfat cu o zi la plaja. Astfel, am ales ca destinatie Set-Se Beach, un semi-resort aflat mai jos de Mawlamyine. Sunt cateva hoteluri acolo, conditiile nu sunt extraordinare, insa faptul ca pe plaja s-ar putea sa fii tu si numai tu, compenseaza mult!
Dupa ce am revenit in Romania, am realizat ca as mai fi zabovit in Myanmar, alaturi de oameni, sa incerc sa stam de vorba pentru a intelege mai mult decat ceea vedeam. M-au bucurat pentru ca nu s-au ascuns de aparatul foto, ba din contra, au inteles ca atunci cand le faceam un portret, aveam impreuna un moment de comunicare reciproca, un nou motiv de bucurie, mai apoi, cand le aratam fotografia. Da, adevarata bogatie a Myanmarului sunt oamenii.
Am plecat din fosta Burma dorind sa revin. Poate ca asta este si magia locului, in sinea lui.
Text si fotografii – Sori Țigăeru
**
Fotograf si videograf entuziast, Sori Țigăeru si-a urmat pasiunea care a condus-o prin toata lumea, dandu-i sansa sa se apropie de culturi diferite fata de ceea ce vedem zi de zi. Despre calatoriile in America de Sud, Africa, SUA, Europa si recenta expeditie din Myanmar, puteti citi pe site-ul www.haicusori.com, iar cu totul o puteti gasi pe Facebook, aici si aici.
**
Iti recomandam sa citesti si:
- Stone Town, sufletul Zanzibarului (Ovidiu Balaj, GarlicTrail)
- Ce e bine să știi dacă ajungi în Padang, Sumatra (Raul Baldean, PlecatiDeparte)
